joi, 18 ianuarie 2018

Nimic mai adevarat..."Avem timp"







                             Avem timp pentru toate.
          Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
           să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
       sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
            avem timp să citim şi să scriem,
      să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
      avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
   avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
             Avem timp pentru ambiţii şi boli,
       să învinovăţim destinul şi amănuntele,
     avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
      avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
        avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
         avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
     avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
        avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
     Avem timp pentru toate.
       Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
        Când să facem şi asta - murim.
     Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
        Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
        tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
           Restul... depinde de ceilalţi.
    Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
      altora s-ar putea să nu le pese.
    Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
       şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
    Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
                 ci PE CINE ai.
   Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute
     după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
   Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
       ci cu ceea ce poţi tu să faci.
   Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
       ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
     Am învăţat că oricum ai tăia
            orice lucru are două feţe.
    Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
      s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
    Am învăţat că poţi continua încă mult timp
     după ce ai spus că nu mai poţi.
   Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
       indiferent de consecinţe.
    Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
         dar nu ştiu s-o arate.
   Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
       dar nu am dreptul să fiu şi rău.
   Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
      iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
   Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
       nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
   Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
      oricum te va răni din când în când,
        iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
   Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
     cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
   Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
      lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
  Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
     dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
  Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
     şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
  Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
      şi nu faptele sale.
  Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
     şi pot vedea ceva total diferit.
  Am învăţat că indiferent de consecinţe
     cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
  Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
     de către oameni care nici nu te cunosc.
  Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
     când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
  Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul
     poate linişti durerile sufleteşti.
  Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
    îţi sunt luaţi prea repede...
  Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
   unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
     Am învăţat să iubesc
      ca să pot să fiu iubit.
               (Octavian Paler)

Foto..sursa internet

 


miercuri, 10 ianuarie 2018

..şi început de an..

  
  Sfarsit de an apatic..inceput de an,optimist..stări obişnuite de om normal.La aceste vremuri când se anunţă mai peste tot în mass media că depresia a ajuns la cote alarmante sigur a fi normal într-o lume anormală este ceva inedit..baliverne emanate de gândurile mele.Toţi oamenii sunt în căutarea fericirii..de aici şi titlul cărţii filosofului meu unul dintre preferaţi desigur Bertrand Russel..in căutarea fericirii..roman citit acum zeci de ani,în proiect de a fi recitit de încă ceva ani buni şi , fiind în ton cu viteza secolului,că nu?,(aici e crăciunul ,mâine poimâine paştele şi nici nu ştii când a trecut anul că o iei de la început)..mai amânăm..ideeea desigur:)
   Spuneam anul trecut,adică mai acum ceva zile,că 2017,mi-a adus ca inedit, tăvălugul global..aşa am botezat eu,că tot mai ieri a fost boboteaza,afluenţa de oameni cu care m-am intersectat,..(.de zici că am trăit subit o sută de ani)..Iar eu, cea mare filosoafa,la mod ironic vorbind,eu cea care mai tot timpul sunt preocupata de acest non sens al vieţii,legat de naştere şi moarte,dar şi de întâlniri întâmplătoare cu oameni ,necunoscuţi pe care nu i-am văzut vreodată după ce,  am legat conversaţii trecătoare,pornind de la un simplu salut,până la destăinuiri reciproce de parcă ne cunoşteam decând lumea,iată că un simplu articol,mi-a luminat mintea cea pierdută în întuneric mult timp în urmă....
    să nu o mai lungesc..
     voi da un copy-paste a unui articol preluat de pe site-ul "eva.ro"
 deci:...de memorat!

Viața este o călătorie, în care suntem conectați cu orice persoană pe care o întâlnim. Nimic nu se întâmplă accidental.
Poate sună clișeic, dar totul se întâmplă dintr-un motiv anume și nu există coincidențe. Fiecare persoană pe care o întâlnim accidental joacă un rol semnificativ în viața noastră și servește scopului de a ne ajuta să ne maturizăm. Iată la ce întâlniri ar trebui să fii atent!

Știai că nu ne întâlnim accidental cu alți oameni? Iată la ce conexiuni să fii atent!

1. Conexiunea care te trezește


Este vorba despre oamenii care te ajută să conștientizezi ce este cu adevărat semnificativ în viață. Aceștia își fac apariția pentru o perioadă scurtă de timp, doar pentru a ne aminti care sunt visurile și ambițiile și de ce ar trebui să le împlinim. Universul ne trimite acești oameni pentru a ne ajuta să ne concentrăm la obiectivele pe care le avem și să facem pașii necesari pentru atingerea lor.

2. Conexiunea care ne aduce aminte


Acești oameni apar în viețile noastre doar pentru a ne reaminti că există o cale către succes și fericire, o cale pe care trebuie să ne continuăm înaintarea. Acestea sunt adesea persoane temporare, dar care au un impact durabil asupra sufletului nostru. 

3. Conexiunea care ne împinge de la spate


Trebuie să învățăm câteva lecții dure de-a lungul vieții și există anumite persoane care vin în viața noastră doar pentru a ne da aceste lecții dificile, care ne ajută să avansăm. Este vorba despre persoanele care ne ghidează să învățăm lucrurile.

4. Conexiunea care ne definește locul în Univers


Ne întâlnim cu o multitudine de oameni în fiecare zi, fără a ne aminti de ei. Mergi cu metroul, la cafenea sau pur și simplu trec pe lângă tine pe stadă, aveți o interacțiuni scurtă, dar nu creați niciodată o conexiune. Aceștia sunt oamenii care păstrează locul în Univers pentru noi. În călătoria noastră, putem să mergem alături de alți oameni fără a-i judeca sau fără a încerca să îi reparăm. Momentul acela în care le oferim sprijin necondiționat și bunăvoință, în care nu încercăm să îi controlăm, ne ajută și pe noi. 

5. Conexiunea pe termen lung


Doar un procent mic din persoanele pe care le întâlnim în această viață va rămâne alături de noi. Aceste persoane au cel mai mare impact asupra vieții noastre și sunt cele mai valoroase ființe pe care le întâlnim. Pot fi prieteni de familie, prieteni apropiați sau parteneri.
       
 

duminică, 31 decembrie 2017

Sfarsit de an!...



     A mai trecut un an..şi câţi vor mai trece încă!..parcă mai ieri era 2016..parcă ieri era o mie nouăsute şi..,două mii şi etc..etc..fiecare an aduce şi bune şi rele..cel mai rău este când te îmbolonăveşti sau pierzi pe cineva drag...să consemnez anul 2012,deja nu mai are sens..de parcă şi faptul că trăiesc ar avea unul..în fine ,se spune că nimic nu-i întâmplător..posibil..atâta întâmplare fără sens am întâlnit în a mea viaţă încât fericesc pe cei care au această credinţă şi ,care posibil să fi profitat de pe urma întâmplărilor neîntâmplătoare...Am să fac aici o scurtă disertaţie a timpului meu pierdut în aceşti ani de când am rămas singură...ca să spun că sunt încă precum o muscă ameţită,că nu ştiu ce vreau,că trăiesc în trecut fără însă a impieta  pe careva..că încerc să găsesc răspunsuri la episoade de viaţă personale absurde..chiar nu e cazul!
     Cu cinci ani în urmă eram forţată să schimb macazul destinului..primul an a fost cumplit,cine a trecut prin aşa ceva cunoaşte..mergeam pe stradă şi răspundeam precum un robot la cunoştinţele care mă opreau şi încercau să mă consoleze..o singură persoană care a trecut şi ea la cele sfinte între timp,mi-a spus câteva cuvinte care m-au oprit în loc şi care au rămas întipărite în memorie de atunci,fără însă ca eu să realizez pe moment ce a vrut să spună..vorbele ei(ai grijă ce faci cu viaţa ta!),mereu mă pun pe gânduri..nu am mai avut ocazia să-i dau replica..doamnă dragă..nu eu am grijă de viaţa mea,ci soarta..asta e,sunt fatalistă!
      Nu poţi schimba nimic din ce îţi este destinat să petreci..mi-am spus;,bine voi încerca să fac ce nu am putut realiza la nişte ani în urmă crezând că obligaţiile de familie te împiedică să renunţi la unele avânturi în viaţă..nici vorbă..toate se fac la timpul lor..a trecut timpul..este ca în bancul acela cu bătrânul de 80 de ani care a câştigat la loto..ce mai poate face cu banii,doar să-i arunce..Anul acesta a fost unul foarte agitat ,cel puţin pentru mine..pot spune că am cunoscut prin natura unui job temporar dar şi a deschiderii mele spre spaţiul virtual,o mulţime de oameni..oameni pe care nu-i voi mai întâlni vreodată..tangenţele mele au fost fugitive cu aceştia,cu unii purtând conversaţii câteva minute sau zeci de minute,cu alţii comunicând câteva luni nu mai mult,după care am ieşit şi au ieşit din viaţa mea..care este logica întâmplării?..nici una!..
      Nimc nu-i veşnic..nimic nu are sens decât în sensul în care trebuie să mergi fără oprire spre pasul final al punctului de frontieră ,locul în care se termină viaţa şi începe veşnicia..mda,un sfârşit de an cam apatic pentru mine,fără a-mi face prea mari iluzii,fără a îmi mai face planuri..dar,viaţa merge înainte şi speranţa în pas cu ea..
                                                                La mulţi ani!
     
     Aa..!..uitasem că într-o zi, am scris şi un final de blog..dar,m-am răzgândit..la urma urmei,.."de rupi din codru o rămurea..ce-i pasă codrului de ea..ce-i pasă unei lumi întregi de viaţa mea"?..


luni, 5 decembrie 2016

Ajun de sărbători......



.....Un ajun de sărbătoare, care în urmă cu patru ani mi-a modelat axa destinului în centre concentrice bulversîndu-mi existenţa şi făcându-mă să fraternizez cu frunzele purtate de vânt prin văzduh,cu scurte aterizări pe terra.
    Deşi se spune că timpul le rezolvă pe toate,totuşi nu poate atenua rănile din suflet cauzate de ținta unor arme ale unei lumi nevăzute care neobosită şi le testează pe orice muritor care îndrăzneşte să creadă în nemurire şi în moştenirea unui colţ de rai.Viaţa merge înainte,aşa se spune,mie însă-mi dă senzaţia unui" repetitio" obositor.O rotire într-un cerc,un carusel de necontrolat.Singura constantă rămâne lupta unui suflet care încercă a se lega de orice motiv să aducă liniștea ,speranța și frumosul într-o cămăruță a inimii,ignorând  gerul și viscolul  iernii,ce pune stăpânire atât real cât și metaforic pe orice spațiu, acolo unde soarele nu mai are putere să lumineze.
   Și totuși oamenii vor găsi  mereu prilej de bucurie, fie ea reală sau iluzorie pentru a trăi o clipă nemurirea universului, inventând tot felul de ocazii ptr.așa ceva...La sfârșit de an vor împolei brazi vor împodobi orasele cu milioane de beculețe multicolore ,vor petrece,vor face schimb de daruri și  vor uita o clipă că neantul nu ține cont de nimic și  pândește după colț secunda lui de glorie.
    Încep sărbătorile de iarnă..deci....să ne iluzionăm...  "La mulți ani!"....
  

        

   
 
       

sâmbătă, 15 octombrie 2016

La dietă....


    Am intrat la o dietă scurtă de slăbire ,dar nu prea sunt sigură că o și pot susține până la termen.
Vecina de deasupra apartamentului meu fiind o gospodină desăvârșită ,iar face ceva la cuptor.Vine o aromă de prăjitură de casă năucitoare.pas să mai fac ceva....mușc dintr-un măr zemos,citesc o carte dar nici gand să mă  concentrez....simțul olfactiv încearcă să-mi schimbe traiectoria.Adică să-mi anulez dieta.Nu o voi abandona!... ,nu că nu aș ceda ci pt.că nu am ce-mi trebuie iar să merg să cumpăr devine un efort destul de mare pt.mine dacă azi mi-am propus să nu fac nimic.Deci să ne concentrăm.Nu se poate!... vine un miros de omletă cu ceapă amețitor.Offf!..bine că nu am ceapă în casă,mai ales verde cum e bună la omletă.
     În fine  îmi iau gândul...trecem la ceva mai pragmatic.Las cartea din mână pentru că între timp mi-amintesc cum că am promis cuiva să-i dau o carte de citit,dar pe care din întâmplare se pare că am dat-o cuiva sau mi-a subtilizat-o cineva la curățenia din primăvară,că nu mai dau de ea neam.Am ”scanat”de vreo trei ori la rând cotorul cărților din  bibliotecă ,doar doar o voi regăsi.Nimic!Așa mi se întâmplă când vreau să scap de lucruri din casă.Pentru că locuiesc la un apartament din vremuri apuse unde spațiul nu a fost conceput decât strict pt.o viață simplă  și munca tovarășilor care clădesc o societate multilateral dezvoltată...Nu, că înebunesc!..... intră pe fereastră miros de friptură,bănuiesc cum că pregătește una cu sos de roșii și usturoi că aroma acesteia pătrunde până-n mijlocul camerei...
   Gata,deja știu meniul complet de azi al vecinei.Ca să nu cedez totuși tentațiilor,mă concentrez pe soarta acestei femei dar și pe a majorității oamenilor ajunși la vârsta a treia.
   Doamna de mai sus,are venerabilă vârstă de 80 de ani.De statură mignonă și foarte sprintenă ptr.povara anilor ce-i duce,impresionează prin capacitaea de a trece peste greutățile vieții ,fără să se vaite fără să se plângă.O cunosc de aproape zece ani de când m-am mutat aici.Nu stă decât lunile de vară împreună cu soțul,iarna pleacă în capitală.Apartamentul este deosebit de curat și mobilat cu mult gust.Sigur că anii tinereții nu și i-a irosit în van.Atât ea cât și soțul ei au învăţat,au muncit ,au ocupat funcții importante și au ieșit la pensie senini şi preocupaţi de a-şi petrece restul vieții împlinindu-şi visurile (majoritate utopice)prin care se crede că la pensie se trăieşte paradisul iar preocuparea principală este de a vizita lumea şi de a fi mereu fericit.
    Ceea ce nimeni nu înțelege însă,este că viața (într-adevăr bine a zis cine a zis), pentru unii este mumă,ptr.alții ciumă.Și din păcate cam pt.puțini este mumă şi ptr.majoritate, ciumă.După cum spuneam familia despre care vorbesc a avut o viață de invidiat.Însă de cum au ieșit la pensie ,firul binelui s-a rupt.Un accident vascular al soţului a întrerupt visul ce părea împlinit.
   Viața acestei femei a luat o întorsătură dramatică.Sunt aproape douăzeci de ani deja,de când cu eforturi supraomenești,ține boala soțului ei în frâu,cu episoade în care acesta cade la pat,cu perpetue vizite la spitale și pe la medici,cu stresul și alergătura încolo și încoace ptr.întreținerea gospodăriei.O admir f.mult și simt mereu un gol în suflet când mă gândesc cum că finalul previzibil va veni şi un capitol de viaţă se va încheia după atât de mult zbucium şi speranţe deşarte în a învinge boala,un alt blestem pe capul omului afară de bătrâneţe şi de moarte pe care trebuie să le înfruntăm..
 Din păcate savanții au descoperit medicamente care să prelungească viața,dar mai bine inventau soluții care să ușureze durerile crunte de dinaintea morții fiecăruia așa fel încât să nu devenim povară pt.cei sănătoși si să sfârșim în liniște și pace,din moment ce ne naștem cu condamnarea la moarte pe piept.
  Miresmele s-au estompat,eu servesc alt măr din fructiera de porţelan albastru(ura!..,dieta continuă..) şi mă întorc la lectura întreruptă şi la viaţa mea simplă de zi cu zi.
   
         

duminică, 7 august 2016

.............

   După o lungă pauză de blog,timp în care printr-un ”accident” am reușit să-mi pierd toate datele din p.c.salvate pe două stikuri virusate și pe care habar nu am cum să le reconstitui,după ce și laptopu-lui  pe care îl foloseam în stocarea diferitelor informații ,i s-a dus tastatura neputându-se formata deci nici repara cumva,am reușit să intru puțin pe aici să mai îmi scriu ceva în ideea de a nu se crede că mi-am abandonat cumva domeniul virtual,obținut cu ceva ani în urmă gratis.Mai ales că nu se știe și cât va mai fi gratis,din moment ce mai peste tot pe unde am conturi au început să-mi ceară bani dacă vreau să mai scriu ceva.Partea proastă este că mai sunt și blocate în ideea că nu mai pot șterge nicicum contul respectiv.Așa că mi-am zis să mai profit un pic de acest respiro și să-mi mai aștern gândurile pe aici.Cineva spunea cum ca este bine ca în fiecare zi să-i scriem lui Dumnezeu câte o scrisoare.Mi s-a luminat mintea deodată,ei bine,lasă că, oricum încă este luminată dar nu prea știu în ce emisferă,și mi-am zis,uite revelație,dacă tot observ că oricui încerc să mă destăinui sunt tratată cu ignor,hai să arunc vorbe la văzduh.Mai dau totuși o circumstanță atenuantă interlocutorului gândind,ca posibil să fie o iluzie personală ,oamenii să posede autism la purtător iar eu să vorbesc de-a surda.Buuun...!
   Așa că,imediat mi-am făcut un plan.În fiece dimineață la cafea,voi scrie către cel de sus o scrisoare.Secretul cică, este să o scrii ”de mână”(nu de mână cu cineva,ci acolo pe foaie albă de hârtie,cu pix, stilou sau poate creion,mă rog la alegere(uite unde era liberul arbitru pe care tot îl combat eu în orice discuție fie prin argumente fie prin meditație și nimeni nu mă ia în seamă).Mă reped la topul de coli de hârtie,dar.. pauză,un gând îmi străfulgeră;”scriu eu pe ele dar ce fac apoi,le arunc la coș sau le ard?”.Că de ținut în vreun dosar nu poate fi vorba.Cineva le va găsi și le va citi,nu?.Sau, împrăștiată cum sunt,le voi împrăștia eu singură în vreo zi în care fac ordine,sau le voi pune bine,atât de bine precum unele documente de care nu dau de ele de mult timp pt.că am uitat pe unde le-am pus.Și cu proiectul în gând și cu ceașca aburindă de cafea încep un dialog mental eu cu mine sau eu cu dumnezeu.....”scrisoarea I”..zici că-s Eminescu...Bună dimineața,Doamne!.Azi este o zi minunată (pentru tine desigur,că pentru mine habar nu am cum va fi)spune-mi te rog ce anume preferi,coala de hârtie,caietul,sau internetul că tot ne-ai băgat în ceață cu aceste nisipuri mișcătoare virtuale de după revoluție?!.Pauză!..nici un răspuns,nici o idee..bine uite că există din moment ce scriu aici și abordez acest subiect.Însă,firesc,nu pot scrie la vedere tot ce sufletul meu ar dori să afle.Îți voi scrie în gând..mă gândesc.Iar nu-i bine că după ce aștern un cearceaf de cuvinte,uit ce ți-am spus..sau mă rog ce mi-aș dori eu să-mi oferi în timpul apropiat.Cum să-mi dau seama că m-ai auzit?!...Hm.!Privesc plictisită pe fereastră precum pisica din imagine.Trecători,oameni grăbiți,sau nu,toți cu gândurile lor, toți vorbind cu Tine..Unde să-mi mai încapă și mie ceașca de cafeluță plină de arome amestecate cu dorințe?Abandonez..E duminică, e soare, pe la mare am fost,afară adie un vânt ușor rece,semn că vara e pe sfârșite,bine că de fapt nici nu știu dacă a fost vară și schimb gândul.Voi mai pierde o zi făcând planuri,ocolind răspunsuri,pierzând timpul care după ce că-i scurt are destule falii nefolositoare,ascult fără interes o emisiune unde clarvăzători,prezicători,numerologi și astrologi,dau ca sigur venirea vremurilor grele,vremuri ce fost-au de milenii la fel,cu crize financiare,politice,cutremure,inundații,etc...dar precum proverbul câinii latră,caravana trece,până la urmă doar dumnezeu este cel care le contolează pe toate,sau poate nu, omul se supune acestor torente ale vieții fie că vrea fie că nu și viața merge înainte!....Cam atât pt.azi..și mâine e  o  zi!.

miercuri, 9 decembrie 2015

răsfoind pagini de jurnal...



    De foarte multe ori am avut intenția să-mi radiez blogul.Dar datorită a două dintre multele și marile mele defecte și anume faptul că sunt o sentimentală dar și lașă,am renunțat.Lașitatea rămâne totuși  discutabilă,deoarece mă las în voia ei uneori din rațiune,ptr.că dacă studiez momentele în care am vrut să o înving făcând pe curajoasa,de fiece dată am pierdut..Mă rog, aspectul de față nu ar implica cine știe ce pierdere d.p.m.d.v. de aceea intenția rămâne încă în suspans.   
      Problema este că am uneori o dorință inexplicabilă de a-mi păstra toate gândurile care-mi trec prin cap.Aș vrea să nu pierd nimic din ce, acest mister al minții mi-l oferă secundă de secundă.Nu cred că sunt singura ființă care s-a întrebat,de ce atunci când nu vorbim cu cineva,vorbim în gând.Sunt milioane de cuvinte care îmi trec zilnic prin cap,unele le țin minte altele nu.Degeaba mă forțez să aduc înapoi gânduri despre ceva sau cineva care prin trecerea sa imaginară prin minte mi-a oferit o revelație.Nici vorbă de așa ceva,uitarea înghite tot.De foarte multe ori în noapte mintea devine lucidă și îmi scriu pagini întregi de roman,trec de la ficțiune la realitate,judec,mă judec,dau verdicte fac planuri,îmi doresc să le scriu pe ecran sau caiete,dar ochii obosiți de ziua lungă care le solicită privirea,refuză a se trezi și atunci încerc să-mi colectez ”creația ”în a o reproduce a doua zi.
                       

       Nu ai să vezi!...,ori rămân frânturi de gânduri ,ori nimic, de zici că cineva a șters o tablă precum la școală și abandonez a-mi nota ce în noapte mi se dovedea ceva genial de memorat.La fel ca și  visele de noapte care se duc în neant precum au venit.Pe unele le țin minte doar ptr.ceva secunde dis de dimineață,asemeni unui rezumat de proză,pe altele le uit de cum m-am trezit.Am încercat cândva să fac un jurnal al acestor năluci nocturne și peste timp le-am recitit:Senzația a fost de uimire,deoarece cu toate interpretările oculte sau științifice care se fac citite de mine pe unde găsesc,am constat că  mereu am fost pe dinafara semnificațiilor,totul fiind fără sens,prin urmare am șters tot și am renunțat a le mai băga de seamă.
        Cam aceeași senzație o am uneori și cu acest blog, mai ales  când răsfoiesc prin el recitind postări și mai mult datorită serviciului google de cuantificare și sortare a postărilor pe paginile cărora unii cititori poposesc aleatoriu și dau de scrieri din anii precedenti,că eu nu mai am răbdare să-mi recitesc absolut tot ceea ce am scris.Chiar mi se pare fără sens ceva ce am trăit la un timp și faptul că am încercat să imortalizez acele momente.
      Sunt clipe expirate, gânduri reprimate și până la final nimic nou sub soare,omenirea este un tot unitar ,diferența este că fiecare om se consideră unic.


         Spunea cineva ca în viață să faci în așa fel  încât să nu ajungi vreodată să spui,”îmi pare rău”.Este greu de a te conforma acestui subiect.Se știe că mare parte dintre noi ne naștem cu anumite limite.Partea rea sau poate bună este că;1).dintre aceștia fac parte și eu,2).planeta este populată de mai mult de 80% de astfel de oameni.Procentul evident l-am estimat din partea de limită a minții de care dispun.Problema este că puțini recunosc că fac parte dintre cei  limitați.Făcând filosofia de trei simplă a prostiei,să trec la etalarea limitelor mele.Prostia nu doare, spunea cineva (sigur pe prost,că pe altul îl lovește greu) prin urmare nu înțeleg de ce mă doare pe mine?.Am constat de multe ori când recapitulând momente din viață(cazul de față pagini de blog pesonal) în care  m-am exprimat cumva crezându-mă la momentul respectiv teribil de deșteaptă(lasă că în infatuarea interioară mă credeam genială), să constat apoi,că am dat la greu cu bâta în baltă cum se spune...pentru că printre altele, am la purtător o lipsa crasă de diplomație  în comunicare.

                               


          Comunicarea este puntea de legătură între suflete.Comunicarea este cea care te ridică,sau cea care te aruncă în gropile cele mai adânci ale vieții.Pot spune că multe gropi am ”pupat” la viața mea din cauza lipsei de inspirație într-un dialog.Degeaba îmi sclipea mie mintea după aceea,gândind că trebuia să spun asta sau asta,impresia s-a format,distanța s-a instalat iar eu a trebuit să cotesc pe alt drum.Este și asta o lecție de viață pe care oricât mi-aș însuși-o nu o pot trece niciodată.Pentru că înșiruirea de defecte personale continuă cu dorința de a fi perfectă în tot ce fac.Rezultatul?..Am devenit o perfectă în imperfecțiune.Asta se vede în momentul în care nu te mai caută nimeni.Chiar și o perioadă temporară.Că o legătură poate se reface peste timp,nu înseamnă că ești și apreciat,e mai mult ca sigur o conjunctură de viață când în lipsa a ceva mai bun rămâi disponibil.

        Dar evident cf.legilor universale totuși mai există și,resemnarea.Vrei nu vrei, mergi mai departe gândind că următoarea dată, nu vei mai face  greșeli și dacă le vei face nu-i nimic;Dumnezeu în marea lui bunătate nemărginită și-a creat o grădină fără limite,prin care te poți plimba nestingherit,cf.sintagmei, ”mare-i grădina lui dumnezeu”.
     Prin urmare, plec iar la plimbare!:)  



duminică, 12 aprilie 2015

sarbatori pascale...


       Nu poți trăi din amintiri,dar evident că nu poți fugi de regrete.Mereu mă întorc în timp și-mi spun retoric,dacă aș fi știut ce va fi ,altfel aș fi acționat în anumite direcții.Se pare că destinul meu însă și-a lăsat  semnul de carte de culoarea doliului la anul în care viața mea s-a schimbat iar pentru mine noțiunea de viitor a încetat să mai existe.M-am limitat la activitatea profesională ,la lupta pentru supraviețuire,la grija pentru cei rămași încă lângă mine și evident la reprimarea visurilor născute la un alt timp la o altă vreme când altfel percepeam viața.Privesc de multe ori în gol și încerc să înțeleg cu ce scop se întâmplă atâtea lucruri în viața unui om,mai ales cele neprevăzute.Gândesc la acest zid care se află în fața mea zi de zi ,un zid nevăzut dar atât de opac prin care sub nici o formă nu pot ghici ce anume se întâmplă a doua zi.
           Azi este zi mare,Paștele.Pentru mine o zi ca oricare.Sigur cu respectarea decentă a ritualului prin care ouăle se colorează,se cumpără cozonaci gata făcuți asezonând atmosfera casei cu aerul proaspăt de curățenie ceva mai superficială anul acesta, datorită vremii care anunța crăciunul mai degrabă decât această sărbătoare de primăvară.Azi voi merge mai întâi la cimitir apoi la părinți.Așa am obișnuit de trei ani încoace   pentru că așa am simțit să fac,deși lumea abia peste o săptămână merge ptr.a serba paștele morților.Eu voi lipsi ca de fiece dată întrucât sunt plecată din localitate.Au mai rămas niște telefoane să dau ptr.banalele urări pascale după ce ieri am trimis sms-uri către vechi prieteni chiar dacă puțini rămași, totuși f.prețioși cărora le port recunoștință veșnică. 
               Distanța dintre noi,nu este și nu a fost niciodată un impediment și nici nu s-a pliat vreodată pe sintagma,”ochii care nu se văd se uită”.De altfel nu cred și nici nu am crezut vreodată în această expresie pe care mulți o invocă în loc de scuză că au uitat sau uită pe cineva cu care a împărțit cândva o felie din pâinea neagră a sorții.Nici în iubire nu-i valabilă acolo unde există iubire adevărată și respect reciproc.Soțul meu a lipsit prin natura serviciului ani de zile de lângă mine,dar acest lucru ne-a apropiat și mai mult pentru că dumnezeu așa a lăsat să fii aproape de oameni și la bine și la greu.Am scris câteva rânduri pentru a nu trece cu vederea consemnarea unei așa importante sărbători și cum blogul până la urmă este a doua casă de suflet a mea,era păcat să nu-i dau puțină importanță.Iar cu acest prilej doresc trecătorilor mei cititori, sărbători fericite,încărcate de bucurii lumină și multă iubire.
                       Paște fericit!





luni, 16 martie 2015

Timp pierdut....


       Aerul rece dar proaspăt de primăvară pătrunde în casă concomitent cu o pală de vânt ce flutură draperia.Draperie trezită din amorţeala din iarnă când datorită gerului ,fereastra a stat mai mult închisă.Cu paşi uşori se apropie şi prima mare sărbătoare din an şi cu ea evident planuri de curăţănie şi de ceva cât de mici schimbări prin casă.De la un timp nu mă mai atrage să mai scriu pe blog şi mă bucur că încep uşor uşor să mă detaşez de virtual, drept urmare intru f. puţin timp pe aici.Citesc pe fugă de prin lista mea de blogroll,am tendinţa să mai scriu câte ceva dar abandonez după ce observ că mare parte din  trăirile mele coincid cu ale altora şi, dacă tot văd că alţii scriu mai inteligibil şi mai aparte subiecte comune pe care întâmplător le trăim, ce rost ar avea să mai insist şi eu pe aceeaşi temă.M-am axat pe vizionare la greu de filme şi documentare.
     Zapez tv neobosit şi mă amuz de ştirile care curg asemeni unui fluviu cu acţiunile instituţiilor ce nu mai contenesc cu arestările.Deja am senzaţia că a fi arestat a devent un trend şi uşor uşor se va instala o altă nouă viziune românescă pe principiul ;dacă toţi fac puşcărie fie că au furat azi un ou iar alţii un bou,de ce nu ar profita fiecare de moment şi ...care pe care.Asistând la tot acest spectacol care nu foloseşte la nimic,din moment ce imensele sume furate şi vehiculate sunt pe principiul"prinde orbul,scoate ochii",mă întreb retoric desigur,oare într-adevăr funcţionează justiţia divină sau dracii între ei se încaieră pe banii lor?.Am o speranță vagă,că dacă ar fi ceva în legătură cu dracul vom scăpa şi de ochiul acestuia,[că tot se spune că banii-s ochiul dracului] și atunci într-adevăr justiția va fi divină şi nu de vină.
          Weekendul acesta mi s-a consumat pe două mari falii.Sâmbătă când ,după ce am aspirat ,şters praful şi ceva ordine prin rafturi am pus şi rufele la spălat,după nici o jumătate de oră maşina a început să facă un zgomot de ziceai că a intrat un tanc în casă,după care  s-a blocat şi asemeni unui catâr s-a încăpăţânat să mai meargă.Evident ziua mi s-a stricat pe principiul ştiut a lui Murphi,"tot ce începe bine se termină rău "aşa că după o oră timp în care am încercat să fac pe meşterul,fără succes de altfel,m-am ocupat de telefoane în a găsi un meseriaş.După prânz cu greu am găsit pe unul,i-am spus ce defecţiune reclam, iar omul m-a asigurat că se rezolvă.Prevăzătoare am întrebat totuşi cât costă,iar când a dat verdictul m-am siderat,jumătate cât o maşină nouă.
           Am abandonat înţelegera şi ,cealaltă jumătate a zilei am intrat pe tot felul de situri pe tema maşinilor de spălat.Ziua a trecut,nu am rezolvat nimic,iar duminică,pauză.Toată ziua am urmărit filme în special comedii şi unele de societate.Este şi acest aspect un fel de a pierde timpul.Când mă gândesc la cât de scurtă este viaţa şi  la cât timp se pierde fără rost nemaipunând la socoteală şi orele de somn,constat că fiecare dintre noi îşi trăieşte cu adevărat viaţa doar un sfert din anii care ne sunt daţi.Dar "carpe diem "nu se dezminte nici peste timp deşi zău chiar urmând acest sfat tot rămân o sumedenie de clipe irosite fără rost.Ce motivaţie să fie oare şi în acest aspect?Desigur doar Dumnezeu ştie!Oricum bine că a venit primăvara şi nu am intrat în nici o astenie de gen cu toate că tonalitatea sorţii mele urmează acelaş ritm de ani şi ani de zile.


joi, 15 ianuarie 2015

Eminescu



                                                  Vreme trece, vreme vine,
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate;
                                                      Ce e rău şi ce e bine
                                                  Tu te-ntreabă şi socoate;
                                                  Nu spera şi nu ai teamă,
                                                  Ce e val ca valul trece;
                                            De te-ndeamnă, de te cheamă,
                                                  Tu rămâi la toate rece.

                                                 Multe trec pe dinainte,
                                                   In auz ne sună multe,
                                                   Cine ţine toate minte
                                                   Şi ar sta să le asculte?...
                                                    Tu aşează-te deoparte,
                                                     Regăsindu-te pe tine,
                                                  Când cu zgomote deşarte
                                                   Vreme trece, vreme vine.

                                                    Nici încline a ei limbă
                                                   Recea cumpăn-a gândirii
                                                  Înspre clipa ce se schimbă
                                                     Pentru masca fericirii,
                                                 Ce din moartea ei se naşte
                                                      Şi o clipă ţine poate;
                                                     Pentru cine o cunoaşte
                                                 Toate-s vechi şi nouă toate.

                                                       Privitor ca la teatru
                                                   Tu în lume să te-nchipui:
                                                    Joace unul şi pe patru,
                                                 Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
                                                  Şi de plânge, de se ceartă,
                                                    Tu în colţ petreci în tine
                                                   Şi-nţelegi din a lor artă
                                                     Ce e rău şi ce e bine.

                                                   Viitorul şi trecutul
                                                 Sunt a filei două feţe,
                                               Vede-n capăt începutul
                                                Cine ştie să le-nveţe;
                                               Tot ce-a fost ori o să fie
                                             În prezent le-avem pe toate,
                                               Dar de-a lor zădărnicie
                                                Te întreabă şi socoate.

                                                Căci aceloraşi mijloace
                                                 Se supun câte există,
                                              Şi de mii de ani încoace
                                             Lumea-i veselă şi tristă;
                                            Alte măşti, aceeaşi piesă,
                                              Alte guri, aceeaşi gamă,
                                                Amăgit atât de-adese
                                               Nu spera şi nu ai teamă.

                                              Nu spera când vezi mişeii
                                               La izbândă făcând punte,
                                                 Te-or întrece nătărăii,
                                               De ai fi cu stea în frunte;
                                             Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
                                                Între dânşii să se plece,
                                               Nu te prinde lor tovarăş:
                                               Ce e val, ca valul trece.

                                               Cu un cântec de sirenă,
                                             Lumea-ntinde lucii mreje;
                                         Ca să schimbe-actorii-n scenă,
                                             Te momeşte în vârteje;
                                           Tu pe-alături te strecoară,
                                          Nu băga nici chiar de seamă,
                                                Din cărarea ta afară
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă.

                                           De te-ating, să feri în laturi,
                                            De hulesc, să taci din gură;
                                           Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
                                                Dacă ştii a lor măsură;
                                                Zică toţi ce vor să zică,
                                            Treacă-n lume cine-o trece;
                                             Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
                                                Tu rămâi la toate rece.

                                                Tu rămâi la toate rece,
                                         De te-ndeamnă, de te cheamă;
                                                Ce e val, ca valul trece,
                                                Nu spera şi nu ai teamă;
                                                 Te întreabă şi socoate
                                                  Ce e rău şi ce e bine;
                                             Toate-s vechi şi nouă toate:
                                                Vreme trece, vreme vine. 

 (Glosa-Mihai Eminescu-decembrie 1883)

La cât de actuale sunt aceste versuri,din care se desprinde ideea că nici după 132 de ani de la scrierea acestora,nu a schimbat cu nimic firea omenească,nu pot decât să-l parafrazez pe Delavrancea şi să spun atât:Eminescu nu a fost al strămoşilor,nu a fost al meu şi nici al vostru,ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor,amin....dixit!


                       

vineri, 2 ianuarie 2015

An nou....


S-a mai dus un an.Revelionul a trecut si el lasand in urma lui tone de confeti si milioane de artificii care pt.cateva clipe au eclipsat stelele cerului de iarna.Sperantele au urcat la cer pentru ca îngerii sa ia și ei aminte la misiunea ce o au de îndeplinit pentru fiecare .Au mai rămas  două zile de relaxare după care va  începe vacarmul zilelor golite de poleiala brazilor împodobiți și a luminițelor artificiale urmând escaladarea Golgotei.Acum depinde de fiecare de cum va ști să-și poarte crucea.Bineînțeles la cumpana anilor nu am ocolit obiceiul de a servi o felie de tort si un pahar de sampanie in a serba evenimentul.Pană la urmă am lăsat principiile de-o parte și la indemnul celor apropiati m-am gândit să-mi pun totuși o dorință.Mi-am dat seama însă ca nu am doar o singura dorinta ci atat de multe incat nu le pot aduna si comprima intr-una singura așa că am inceput să mi le spun in sir indian.Astfel că habar nu am care dintre ele a prins fix 12 noaptea astfel incat sa verific veridicitatea superstitiei.În fine,vorba cuiva,trecutul l-am văzut,prezentul îl văd,iar viitorul îl voi vedea.Cam acestea ar fi gandurile mele de început de an.



marți, 30 decembrie 2014

gânduri de sfârșit de an...


Un an se sfârșește,un alt an se pregătește.Mai e puțin și vom intra într-un alt tunel,ups,alt an.În fine, ce mi-e tunel, ce mi-e an!.Metaforic tunelul de fapt reprezintă culoarul prin care trebuie să mergem folosindu-ne mintea așa fel încât să nu confundăm lumința de la capătul tunelului cu farul vreunui marfar cum zicea cineva...Deocamdată iarna și-a început activitatea în forță aruncând peste oraș generoși fulgi de zăpadă îmbrăcând tot peisajul în alb așa cum de mult nu a mai fost cel puțin prin zona mea.Copiii sunt cei mai fericiți,au umplut aleile parcului cu larma lor  , întrecându-se care mai de care la construirea unui om de zăpadă.Oamenii mai fac cumpărături pe ultima sută de metri și asta nu doar în ideea de a-i prinde anul cu stomacul plin cum zic cârcotașii dar și pentru că unii salariați au liber multe zile, zile în care dacă nu ai ceva prin casă riști să te plimbi printr-un oraș pustiit precum cele din filmele americane rămase după vreun cataclism cosmic sau uman.Universul pare și el că și-a luat un mini concediu,nu comete nu seisme ci mici accidente umane Liniștea e aparentă desigur,că grijile între timp își adună hoardele barbare pregătindu-și invaziile și migrațiile viitoare..Personal după cum mi-am propus la începutul acestei vacanțe de iarnă,o duc într-o perpetuă grevă japoneză.Sigur puțin îi pasă universului de greva mea.important e că nu stagnez...Voi continua cu aceleasi pregătiri tradiţionale primind aceleaşi colinde cântate de grăbiţi copii în a-şi primi un bănuţ că ah, da, obiceiul cu covrigi, nuci şi mere cade..banu-i la putere. plictiseală mare,deci nici o schimbare.După ceva agitaţie după ritualul de trimitere felicitări mai pe mail,mai prin sms,în noaptea dintre ani,nu-mi voi pune nici o dorință că privind retrospectiv praful s-a ales de toate dorințele mele gândite cândva.Dar cum superstițile sunt generale, voi avea grijă să nu gândesc la nimic ci doar să privesc artificiile aruncate din belșug pe cerul nopții de iarnă și evident să-mi promit anumite schimbări de atitudine în anul ce vine.Să încerc a evita persoanele pe care nu le agreez și anume cele mereu puse pe ceartă, colerice, care din orice se supără, persoane în fața cărora trebuie mereu să fii atent la cuvinte, la ton, la exprimare, astfel pentru a evita un conflict cu ei de genul bombei de la Hiroshima.Sigur nu voi reuși să atenuez totul vreodată,ideal este să nu am de-a face cu aceștia dar din păcate ăsta-i  ”babilonul” ceresc în care existăm,locul unde ne adunăm pentru o perioadă suflete venite de nu știm unde ptr.a pleca spre cine știe unde.Și ca să închei ,sigur că mi-am proiectat și ceva obiective că nu se poate fără acestea deși ziua de mâine-i ca un zid ”care nu se înfiorează de a ta faimă Baiazid(metaforic aici baiazid este destinul).. că nu pot să nu-i dau și lui atenție așa ca de final de an :)..
                                                       LA MULTI ANI!


vineri, 5 decembrie 2014

2 ani...

Azi se împlinesc doi ani....Ce-ar fi de spus?....nimic mai simplu..un cer misterios,o mare deşi explorată în lung şi lat plină de o lume a tăcerii și totuși atât de enigmatică în zgomotul făcut de valurile-i care se izbesc de țărm..o corabie a propriului meu destin eșuată pe un țărm ce pare că se contopește cu cerul și marea ,iar eu într-o neputință de a mă ridica din starea incertă până la urmă firească....Se spune că cel ce pleacă din această lume urcă la cer pentru a veghea pe mai departe de sus asupra ființelor dragi lăsate pe un țărm.Mă rog,e greu să deosebești realitatea de legendă...Pentru că până la urmă nimeni nu știe nimic,totul ține de presupuneri ,de ceea ce dictează ceva din interiorul ființei umane să creadă... Cu trei zile în urmă când iarna părea că se instalează cu tot arsenalul ei știut,după o ninsoare care a îmbrăcat oraşul în albul ei imaculat,gândeam că va fi uşor să ajung la cimitir fără să mă împotmolesc în noroiul de pe aleea mică unde periodic merg să aprind candele.De trei nopţi însă o ploaie torenţială era gata să-mi demoleze planul şi să amân vizita ceva mai încolo când poate îngheţul va face drumul mai accesibil în zonă..În această dimineaţă toate negurile  si ale vremii şi ale universului meu interior s-au adunat....,ploaia măruntă, rece făcea atmosfera şi mai sumbră....,oameni ici şi colo răzleţi sub umbrelă treceau grăbiţi care încotro.Evident nu aveam de gând să mă împiedic eu de atât,doar am fost şi am rămas,"ana lui manole"...că nu degeaba mă simt prinsă între niște ziduri din care nu mai pot să ies și nici nu voi mai ieși vreodată...Vitează, am pornit spre destinaţie cu un alai de gânduri în amintiri amestecate cu valuri de regrete si de flashuri ale momentului trăit cu doi ani în urmă pe care credeam că timpul le va estompa şi nici nu am simţit când am ajuns la destinatie.Uneori mă uimeşte cum vremea pare să-mi citească gândurile şi să facă în aşa fel încât să-mi îndeplinesc dorinţa de a rezolva ceva ce poate însăşi aceasta îmi pune piedică.Nu am să înţeleg cum de ploaia s-a oprit,cum de poteca respectivă care în alte dăţi îmi afunda încălțămintea  în noroi acum era netedă şi accesibilă..Florile din vază  deşi ofilite păstrau culoara aurie a crizantemelor de toamnă pe care i le dusesm eu cu două săptămâni în urmă..am vrut să le schimb dar bizar deşi temperatura atmosferei e cu grade plus,în vază gheaţa cimentuise tulpinile acestora şi am abandonat....M-am recules câteva minute,după care am plecat pe aleea străjuită de-o parte și de alta de atâtea suflete duse într-o lume a misterului...cu povești scrise sau nescrise cu dureri și neputințe ale multora în a le face față...a început din nou să fulguiască ..doar calendaristic iarna e la ea acasă..cum acasă va fi și lunga iarnă ce o duc în suflet și nici nu voi mai căuta să înțeleg de ce divinității îi plac lacrimile și suferințele umane..


luni, 24 noiembrie 2014

reclame,reclame și nu știu unde aș re-cla-ma...

Este imposibil să poți citi ceva online.A cui a fost mintea aia diabolică în care cum deschizi o pagină de ziar (punct.ro) ți se ”inundă” tot ecranul cu orice reclamă cu trimitere spre situl respectiv,fără ca tu biet prostovan(aici mă plâng pe mine) să nu poați ieși din hățișul gândirii și a stresului spontan ce se instalază în ființă,când constați că tu mori de curiozitate să citești ce te interesează iar ei te trimit la mama dracului.Dorința de câștig este atât de mare că și pe la televizor au început să existe pauze mari de publicitate garnisite cu esențe de emisiuni....emisiuni care oricât de interesante ar fi până la urmă pierd interesul din cauza reclamelor..Sigur că în momentul când se vor lămuri mai toți că toate reclamele sunt doar ambalaje poleite și vor ajunge la concluzia că nimic nu-i mai adevărat decât sintagma(pentru mine deja verificată),pe afară e vopsit gardul,înăuntru este leopardul va mai trece ceva vreme...Eu înțeleg că fiecare are dreptul să posteze ce vrea pe internet ,eu înțeleg că pentru unii acesta-i un mijloc de a câștiga ceva în plus,sau că unii poate trăiesc doar din asta,dar implor,lasă-mi o portiță să pot și eu accesa dacă vreau sau nu să mă intereseze ceva cumpărături.Sau dă-mi posibilitatea să opresc idioțenia pe care o cred eu postată pe ecranul computerului meu personal pe care l-am cumpărat nu în urma reclamelor obositoare și stridente,ci de la un magazin din localitatea mea...Plasează naibii într-un colț al ziarului sau sitului de care mă interesez ce-ți poftește ție și eu dacă vreau dau clik,după ce voi citi ce mă interesează să pot a-mi menaja și eu ființa și așa bombardată de tot felul de ”asteroizi” de prin zonă sau de pe altundeva...Să mai amintesc și de reclamele video,cu sonor ce scoală poate un bolnav sau un copil din somn,eu sau altcineva crezând că în liniștea camerei se poate naviga pe net?...să nu mai spun de intenția de a asculta un mixaj de muzică preferată și intră reclamele care chiar de avertizeză că poți ignora reclama,apeși în zadar pe mouse,niște secunde exact timpul gândit cât să te facă să te răzgândești și să urmărești ce vrea cel intenționat din punctul lui de vedere și rău intenționat din al meu ,să vezi...și mai dau ăștia tot prin reclame și emisiuni pline de alte reclame,indicații de cum să eviți stresul...În ritmul ăsta ,frate,o să renunț naibii la internet și voi vizita din nou mai des standurile literare ,tarabele cu presă ..măcar pe acolo încă mai este o posibilitate să-mi aleg în liniște o carte sau un ziar..

marți, 14 octombrie 2014

despre nebunie....


Ziua de ieri a fost ziua în care fara motiv simteam în mine o bucurie de-mi venea să zbor printre floricele pe câmpii ,vorba cîntecului,hai să le adunăm copii..sigur am făcut abstracție de toată nebuneala ce am avut-o de suportat la birou prinsă în birocrația ce ne ocupă tot timpul că asta-i România...Și cum deh,bucuria nu-mi dădea pace stând agățată precum timbru de scrisoare de sufletul meu,am zis să-i găsesc totuși o explicație..și profitând de mici pauze de birou, mai dădeam o fugă și pe situri să mai îmi ocup mintea și cu alte meleaguri... iar cum mie îmi plac citatele la nebunie,hop ce mi-a ieșit în cale la prima deschidere?..de la net citire: "Nebunia este începutul bucuriei fără motiv”....ei ce spuneam! ..nimic nu e întâmplător pe lume,nu?..sau da?......bucuria mea s-a dezumflat precum un balon..gândul a devenit anxios..adică cum, care va să zică..sunt nebună?..și încep să privesc prin curtea altor semeni ai mei ,să fac comparații disecații și alte conotații,pentru a intra în normalitate..dar sigur am găsit multe lucruri care mă duceau cu gândul că nici ei nu-s departe de nebunia izvorâtă din anumite motive..și evident studiez mai departe și peste ce am dat..desigur peste alt citat....”într-o epocă nebună, a se crede neatins de nebunie este o formă de nebunie.”spune Saul Below...eeeeeee,cum e?..desigur bucuria începe iar să zburde firesc în ton cu proverbul cel cu capra..că m-am liniștit..și capra vecinului a murit....mai dau și drumul la tv,unde posturile au intrat într-o campanie electorală atipică  în care nebunia e la ea acasă..atâta diversiune nu am mai văzut vreodată...prin urmare intru în visare..visare care se dovedește, de la Schopenhauer citire:.”visul este o scurtă nebunie,iar nebunia un  lung vis”....și pentru consolare ajung și la maestrul Cioran care spune,”o existenţă care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare.”..domne valorosă mai sunt, îmi spun, dar imediat mă cert,ce valoare dacă nu am un nume?..sigur caut iar o explicație și ca să închei că o să înșir toate citatele cu ducere la nebunie pe aici,mi se transmite...”trebuie să fii genial sau nebun, ca să încerci să-ţi faci un nume într-o lume a numelor.”...cum genială nu sunt nici nume nu am,intru în normal,bucuria mi-a trecut..cenușiul din jur devine parcă mai cenușiu dar, răsuflu ușurată... sunt o ființă normală...că până la urmă, depresia devine o stare normală într-o lume,nebună,nebună..de legat...


marți, 30 septembrie 2014

despre gafe....



Am constatat că am  şi eu o calitate între ghilimele fie vorba..Sunt maestră în gafe..Gafele sunt scăpări ale firii noastre făcute,ori din indolenţă,ori din sinceritate,precum copii care nu ştiu să se ascundă în spatele unor măşti,ori din prostie...sigur că raporatat la mine,în afară de indolenţă pot intra în oricare categorii enumerate..depinde însă de cine mă judecă..în anumite momente însă cred că nici cel mai dur judecător nu m-ar judeca aşa cum o fac eu despre mine..Încerc regrete greu de înăbuşit aducându-mi aminte de cuvinte scăpate fără voie urmare a primului impuls,sau poate le-am rostit cu voie crezând că astfel lămuresc eu o situaţie la acel moment..Sigur consider nici că nu-i nici o nenorocire în a-mi cere iertare,şi când constat că nu mai foloseşte la nimic,iar îmi pun cenuşe în cap......uenori se întâmplă ceva neaşteptat..persoana respectivă ori nu te bagă în seamă  şi mirată întreabă:dar pentru ce ,întărind,chiar nu am de ce"..Sau ,te-ai ales cu o caracterizare nu prea plăcută,sigur nu afişată,pe care cu greu o mai poţi restabili în favoarea ta...şi de regulă ţi-ai luat adio şi n-am cuvinte de la acea persoană după ce constaţi că datorită gentileţii ţi-a răspuns puţin distrat.."a,când?, zău, nici nu am băgat de seamă"..Partea proastă e că ,posibil chiar să aibă dreptate iar eu ca proasta să mă fi demascat aducând în discuţie o întâmplare mai veche şi...evident, m-am lipit!..sigur, nu de admiraţie ci de distanţare..Concluzia este cea firească pe care am constatat-o de ani de zile..conform zicalei ,"dacă tăceai filosof rămâneai "mi se pare cea mai de folosit în orice situaţie..tăcerea..cum se mai spune, tăcerea e de aur...dar ce te faci  cu cei care te provoacă?..pentru că am întâlnit persoane atât de insistente în a te provoca de nu poţi să te ţii de principii oricât ai dori....eu deh,conform zodiei mele cea a taurului(sigur mai există şi un ascendent pe care nu mi l-am aflat vreodată cel care mă detaşează de această zodie în multe aspecte ale caracterului meu),dar principalul este f. elocvent..ca şi taurul sunt f. calmă,ca şi tăuraşul aeriană uneori,dar ca şi respectivul gen,să nu văd roşu în faţa mea..că m-am dus!..mă arunc înainte exact ca boul în multe situaţii şi evident ies "învingătoare",adică aut din arenă ,însângerată şi ,toreadorul victorios..eh am făcut şi eu o metaforă dar ,dacă şi acum e gafă măcar o fac pentru mine:)..că azi ,nu de fapt ieri, am făcut o gafă faţă de cineva şi mă tot gândesc ce atitudine să iau..cum să dreg busuiocul..de fapt mai bine tac..chiar dacă nu ştiu şi dacă mă ţin de cuvânt..depinde cât de" roşu" mi s-a prezis din astral:)..hai să avem o zi bună că de cele rele,cred că ne-am cam săturat..bună dimineaţa!


joi, 5 decembrie 2013

un an...:(


un an..a trecut un an de cand cuvintele nu mai au rost..un an in care drumul vietii noastre a luat sensuri diferite..un an in care am ratacit printre amintiri încercând sa patrund dincolo de vălul misterios al vietii si al mortii..un an în care am sperat ca trăiesc un vis din care sa ma pot trezi si sa reiau firul vietii de unde s-a întrerupt..un an in care  vis imi pare ca ne-a fost viata toata..un an in care lumea pentru mine nu mai e cum a fost..un an în care ramasă singura pe stanca sorţii inconjurata de furtunile vietii,am urmarit cu privirea corabia destinului care te-a luat spre o directie necunoscuta din pacate şi fara de intoarcere.....un an..a trecut un an....iar visele-mi se sparg de tarmul vietii pierzandu-se in spuma timpului..un an in care am trait infernul  zilelor apuse si am oscilat intre a fi sau a nu fi..un an in care plansul nu a fost alinare ci supliciul unei pedepse pe care fiecare dintre noi o primeste si o traieste inca de la nastere....neintelese sunt caile domnului neintelese sunt patimile vietii...a trecut un an si cati or sa mai treaca ratacind pe drumuri nestiute pana la marea reântâlnire,dacă şi există aşa ceva..un an..atât a trecut...dar mie-mi par zeci în tăcerea care mă-nconjoara,cu sunetul mut al unui telefon de la care tot aştept un semn,la uşa casei care se deschide dar nu pentru tine...un an...off!



mesaj

toate articolele postate sunt inspiraţie şi creaţie proprie.. de aceea e bine să nu plagiaţi şi ,dacă totuşi o faceţi,adăugaţi vă rog o trimitere la sursă..nu am să invoc drepturile de autor,deoarece eu cred în justiţia divină şi nu în cea umană:).. imaginile însă sunt luate de pe net,iar cele cu drepturi de autor au înscrise pe ele situl respectiv..pe această cale mulţumesc mult tuturor creatorilor acestora..
-

Totalul afișărilor de pagină

Image du Blog joliscoeurs.centerblog.net
Source : joliscoeurs.centerblog.net sur centerblog.